Am cautat mai multe variante de titlu pentru acest articol. Am vrut initial sa spun „Vrem schimbare sau e bine cum ne-am obisnuit?” apoi am sarit la „Ni se pare doar unora sau ceva miroase urat in FRB?. Am ales totusi intrebarea din titlu, cu gandul la abordarea moderata, cat mai apropiata de obiectivitate a situatiei existente in badmintonul romanesc (status quo) si a etapei in care este pe cale sa intre dupa adunarile generale, ordinara si de alegeri, din 01.10.2025, de la Bucuresti, Specific Bucuresti (sediul ANS) intrucat pana de foarte curand, momentul electoral era programat din nou acasa la Berceni, la presedintele in functie, din 2022 incoace – Dl. Marian Pandele. A fost nevoie de un mesaj semnat de 10 cluburi, cu cererea expresa de a muta aceasta adunare de la Berceni (PH) la Bucuresti, din motive evidente de etica electorala.
Dragi cititori, sper sa gasiti prezentul articol interesant si daca reusesc sa va dau de gandit inseamna ca mai exista speranta. Va incurajez de asemenea, sa scrieti, sa comentati, sa lansati contra-argumente, preferabil public, pentru a reusi sa facem impreuna un pas serios inainte cu aceasta platforma program pe care o lansez, in calitate de candidat la functia de presedinte al federatiei.
Asadar, eu plec de la premisa ca badmintonul este o piata iar structura care il guverneaza trebuie sa lucreze exact ca o firma sau corporatie. Din aceasta perspectiva, „corporatia” trebuie sa:
- isi mareasca numarul de jucatori legitimati, sa creasca numarul de cluburi, si implicit baza de venituri.
- sa isi creasca si sa isi dezvolte stratul de midde-management, adica antrenorii. Antrenorii sunt promotorii, ei sunt inima care bate, ei sunt cei care inspira, ei sunt cei care se valideaza prin reusitele sportivilor lor, ei sunt cei care coalizeaza comunitati.
- sa isi dezvolte imaginea prin tehnici specifice anului 2025. Federatia trebuie sa aiba o structura clara de personal cu responsabilitati in diseminarea valorilor badmintonului in societate.
- devina un etalon in materie de organizare de turnee, construindu-si un kit de organizare modulabil, pe care sa il foloseasca de la turnee sau actiuni corporate pana la evenimente internationale de prestigiu.
- sa isi aproprie toti producatorii si furnizorii de echipamente printr-o politica de licentiere.
Acum, din experienta mea manageriala, stiu ca un proiect ramane doar o lozinca daca cel care il propune nu stie raspunsurile la intrebarile:
Ce (obiective precise, masurabile concret)?
Cu ce resurse (materiale si indeosebi umane)?
Cand, sau pana cand (adica un orizont clar de durata)?
_______________________________________________________________________________________________
Pornind de la viziunea de piata, am facut o cercetare amanuntita a cifrelor oficiale raportate pe site-ul mfinante.ro de catre toate cluburile private de badminton din Romania, pentru perioada 2019 – 2024. Am luat pur si simplu toate cele 14 cluburi private din tara, cu situatiile financiare depuse si am descoperit asa:
- Cifra de afaceri cumulata a badmintonului privat din Ro a crescut de cca 8 ori, de la 214.627 RON in 2019 la 1.654.554 RON, adica cca 330 000 euro.
- Veniturile provin din taxe de concurs, cotizatii, abonamente, sponsorizari (inclusiv formularele 230), alocari de fonduri de la primarii, etc.
- Pe toata perioada agregata, 2019 – 2024, activitatea de badminton a adus un excedent global de 189.882 RON, la o cifra de afaceri de 4.392.964 RON, adica o rata de excedent medie de 4.3%.

Postez si imaginea cu cifrele complete, cu cluburile asezate in originea cifrei de afaceri totale 2019 – 2024, inclusiv cu cele ale FRB, pentru a va face si voi o imagine si poate va trageti si anumite concluzii. Intr-o larga paranteza, se poate concluziona din aceasta analiza ca:
- piata badmintonului romanesc este in crestere accelerata, insa doar pe vector privat.
- potentialul de dezvoltare este practic nefructificat, la nivel national. O arata numarul si popularitatea turneelor private, din afara egidei FRB.
- felul cum distribuie FRB bugetul public nu are legatura cu situatia si cerintele reale pentru dezvoltare ale pietei.
Daca mai punem si o suma de cca 1.000.000 RON pe care o cheltuie anual toate cluburile departamentale, municipale, comunale (si putem deduce relativ usor bugetele dupa valorile achizitiilor publice din SICAP) putem sa concluzionam ca piata totala a badmintonului romanesc a depasit in 2024 jumatate de milion de euro, a nu se confunda cu piata de echipament!
Prin urmare, dragi colegi badmintonisti, sunt sau nu bani in badmintonul romanesc? Eu apreciez ca da, sunt, si in mod optimist, cred ca este abia inceputul dezvoltarii serioase a badmintonului in societatea romaneasca! Dar, atentie, este vorba de bani privati, munciti, bani pentru care un club sau un antrenor sau un jucator trebuie sa livreze inapoi.
_____________________________________________________________________________________________
Asadar, iata directiile de actiune pe care as merge, ca presedinte:
- Cartarea si scoaterea la lumina a tuturor comunitatilor de badminton din Romania. Obiectiv: minim 20 de cluburi de nou afiliat la FRB in maximum 4 ani, minimum 1000 de jucatori legitimati in 4 ani, minimum 20 antrenori nou lansati in circuit. Cum? Se listeaza toate achizitiile publice ale zecilor de scoli si licee din Romania unde se face badminton „undercover”, se conecteaza sau reconecteaza cluburile si sectiile dezafiliate in ultimii ani. Nu detaliez aici despre micro-managementul acestui proiect dar pot sa spun ca va fi chiar de munca pentru cei care vor fi in pozitii cu incidenta.
- Relaxarea cadrului de reguli si „regulite” existent acum. Cadrul actual este facut sa sustina un sport mic, cu putini jucatori, cu putine competitii, cu putini participanti. Avem reguli excluzive cu privire la atingerea tavanului. Avem enormitati in care se acorda castigatorii dupa metoda Excel, sau avem 2 locuri intai si niciun loc doi. Organizatorii din comunitatile locale trebuie sa fie partenerii federatiei, nu dusmanii sau concurentii ei! Astfel, intr-un orizont de maximum 1 an, calendarul competitional intern se va imbogati consistent si vom reusi sa iesim din era penibilului in care avem jocuri eliminatorii la U13 & U15 sau un asa zis clasament national reiesit dupa 2 turnee pe an in care jumatate din concurenti sunt din alta categorie de varsta.
- Delegarea responsabilitatilor de antrenorat national si resurselor aferente direct catre antrenorii de loturi, inlocuind actuala situatie in care componentii unei actiuni de lot se voteaza in Consiliul Director. Daca credeti ca in continuare este ok sa votezi jucatorii dintr-un lot, mentinand astfel politica de aranjamente aferente din spatele unui vot, atunci modelul #DonPadrino este in continuare disponibil. Consiliul Director nu trebuie sa faca micro-management sportiv ci sa seteze directia strategica a sportului.
- Construirea conceptului de pool national de elita, prin aducerea sub acelasi acoperis a tuturor jucatorilor de varf, indiferent de varsta. Din bazinul de jucatori de elita, FRB va cauta sa isi formeze specialisti antrenori si mentori, si sunt convins ca intr-un orizont de maximum 3 ani, FRB va incepe sa aiba cel putin 5 antrenori tineri si motivati.
- Construirea infrastructurii federatiei si digitalizarea documentelor si a fluxurilor de lucru. Federatia trebuie sa fie o structura flexibila, adaptabila imediat, reflexiva. Inscrieri la turnee doar online si ranking public prin platforma tournamentsoftware.com.
- Planul de marketing al federatiei: crestere in social media (FRB are doar cont inert pe FB, nu are activitate pe Instagram, TikTok), conectarea FRB la institutia AGERPRESS, activarea legaturilor cu ambasadele tarilor asiatice cu filon national de badminton, deschiderea catre companii multinationale sau asociatii profesionale. Romania trebuie sa revina in calendarul international oficial de competitii!
Asadar, este mult de munca si, ca unul care a facut deja pe cont propriu mare parte din cele scrise mai sus, ca unul care vorbeste din puterea exemplului personal, pot doar sa spun ca SE POATE! Nu este usor, dar SE POATE! Si, inca o nuanta critica, dragi votanti: fara o masa mare de practicanti si o sustinere societala aferenta, Romania nu poate livra cu adevarat performanta! Il putem scoate pe „David Popovici” al nostru numai dupa ce in Romania vor fi minim 50 de cluburi, cu peste 2000 de practicanti activi, cu turnee la cadenta saptamanala, in toate regiunile tarii.
Badmintonul romanesc va fi cu adevarat puternic cand la o Adunare Generala vin sute de participanti, cu drept de vot, nu 22, din care o treime sunt deja in aceeasi barca, iar aranjamentele sunt deja facute. Eu nu pot sa promit nicio binefacere, niciun sprijin, fara a primi inapoi abnegatie, implicare si seriozitate. Nu pot sa promit nicio preselectie la vreun lot, nicio delegare la vreun arbitraj, nicio competitie de organizat. Pot doar sa promit multa satisfactie dupa multa munca, pot sa promit integritate si etica.
Un exercitiu retoric: intrebati-va ce se va intampla dupa ce, ipotetic, Luca Pandele se califica la JO si chiar obtine acolo un rezultat extraordinar, de vis? Unde vor veni, catre cine se vor indrepta miile de copii si parinti care vor veni cu copiii lor la badminton? In ce sali vor juca si cine ii va antrena???
Intrebati-va si cautati raspunsuri la intrebarea: care este perspectiva unui Maxim Iacob, sau a unui Alexandru Mocan, sau a unei Irina Gherasim, odata ce vor ajunge la 18 ani? Unii au demarat deja campanii de fundraising, de constientizare sociala, dar oare asta este perpectiva corecta?
Un alt exercitiu, mai putin retoric: dar care este perspectiva celor care au condus de facto pana acum badmintonul romanesc? Oare daca nu mai sunt alesi in CD au de pierdut sau de castigat???
O alta intrebare, complet neretorica: cand a fost aceasta federatie condusa ultima data de un presedinte bucurestean?
Pe 01.10.2025, din punctul meu de vedere, cei 22 de votanti vor avea clar optiunile in fata, mai mult ca niciodata: Federatia Perspectivelor si Dezvoltarii sau federatia combinatiilor si manevrelor?
Inchid cu o propunere de la cel mai antreprenor candidat din badmintonul romanesc: fiti liberi sa raspundeti cu intrebari, cu contra-propuneri, pentru a incuraja dezbaterea si a le arata ca va pasa!
Va multumesc frumos.
Cristian Turcu
14.09.2025




