Tocmai am revenit acasa dupa 3 zile grele dar frumoase petrecute in mijlocul turneului celui mai nou club privat de badminton din Romania si m-am asezat la scris, pentru a nu lasa impresiile si trairile, inca la cald, sa se estompeze. Organizatorii si-au dorit mult sa seteze un nou standard la mai multe capitole, intrand cu curaj pe o “piata” cu caracteristici apropiate de ceea ce in business se numeste “Blue Ocean”: incluziune, populare cu sponsori, fond de premiere, conditii si servicii efective pentru jucatori, promovre si acoperire mas-media.
Am vazut lucruri frumoase la Moara Vlasiei, lucruri care demonstreaza potentialul aproape nedescoperit al celui mai rapid sport cu racheta din lume (565 km/h) intr-o tara in care numarul de locuitori al comunei Mara Vlasiei il depaseste pe numarul national de jucatori diin Romania! Am vazut cum se poate ca in Romania, un club privat sa aiba la dispozitie atat o sala moderna si dotata de antrenament (3 terenuri) cat si o sala de concurs, prin concursul evident al autoritatii locale care, iata, isi face treaba pentru comunitate, astfel, atat ajutandu-si oamenii sa aiba o viata sanatoasa cat si business-urile locale din punct de vedere economic. Exista, asadar si asemenea minuni intr-o Romanie in care in general, autoritatile care detin sali de sport, parca fac totul spre a le tine cat mai goale sau cu incasarile cat mai la negru. In Moara Vlasiei au venit in acest weekend peste 300 de oameni care au lasat bani in sat si au vazut o comuna frumoasa, unde cine stie, poate isi vor cumpara un teren sau o casa si se vor stabili pentru ca au o comunitate de badminton aproape!
Organizatorul a creat o categorie de copii incepatori, destinata celor care au descoperit de foarte curand badmintonul, categorie care s-a dovedit a fi cea mai de succes din puncte de vedere numeric, adunand nu mai putin de 30 de copii, veniti atat din localitate cat si Bucurestiul foarte apropiat. Imi propun sa urmaresc cu interes numele celor care au debutat la un turneu la aceasta categorie, cu speranta de a fixa unul sau mai multe nume care sa spuna ceva in badmintonul romanesc in urmatorii ani.
Turneul a aliniat 174 de inscrisi, o cifra absolut remarcabila, care a dat batai de cap organizatorului. A fost teribil de greu pentru un jucator sa isi urmareasca programul initial. De multe ori eu vad aceste lucruri ca provocari pe care trebuie sa le infrunte orice organizator de turneu open din Romania, intr-o piata de tip “Blue Ocean”, condimentata de comportamentul balcanic al destul de multi jucatori, care considera ca turneul trebuie dimensionat strict dupa orarul individual al fiecaruia din weekend-ul respectiv: cumparaturi, curatenie in casa, petrecere cu copiii, plecare la tara, vizita la socri, si lista este mereu cu puncte puncte. Turneele acestea au luat un avant serios dupa pandemie, interesul si nivelul lor a crescut, si cred ca, incetul cu incetul, organizatorii trebuie sa treaca de faza romantica si aiba curaj sa taie in carne vie in materie de strictete a programului, de limitare la maximum 3 probe de joc sau de plata cu anticipatie a taxelor de concurs. In acest fel, nivelul de organizare va creste si va face ca turneul sa fie din ce in mai cautat, cu toate consecintele pozitive de aici: meciuri tari, spectatori, emotii cu care se pleaca acasa si care ii vor face si pe altii sa descopere badmintonul.
Unul din jucatorii de performanta fin Romania mi-a spus la un moment dat: “Imi place mai mult sa joc la turnee open, ca de exemplu, la Slanic Moldova, la Armada, la Decorio, etc. De ce? Pentru ca aici sunt aplaudat si apreciat, sala este plina de oameni carora le place sa ma vada jucand!” Si, cam asa si este: turneele open sunt fara presiune, se zambeste mai mult, este mai putina incrancenare, badmintonistii vin si pleaca prieteni de la sala.
Merg mai departe cu gandurile, spre ceea ce mi-a produs cea mai mare bucurie in aceste zile: felul in care inceput sa arate, atat in teren, cat si in afara lui, juniorii comunitatii noastre, #BadmintonArmada. Copiii nostri au crescut de la turneu la turneu, si de la meci la meci in special, in acest turneu. Sunt copii lucrati, antrenati dupa un indrumar pe care am reusit sa ni-l sintetizam dupa o expertiza de mai bine de 8 ani, atat din interactiunile din cantonamente diverse in strainatate sau din ceea ce am invatat din lucrul cu antrenorii asiatici care au activat la noi in club. Dar, cel mai valoros lucru este propria experienta obtinuta dupa lucrul cu multe sute de copii care ne-au trecut pragul spre a descoperi badmintonul. Si din acest punct de vedere, sunt bucuros sa vad copii care desi nu au avut initial aptitudini specifice pentru jocul de badminton ( a se citi talent nativ), unii dintre ei fiind chiar respinsi la selectiile cluburilor de stat din Bucuresti, aratand acum ca au acumulat consistent tehnica de deplasare si de lovire si care, astfel, devin din ce in ce mai greu de batut. Nu este locul aici pentru nominalizari ale copiiilor, ele se pot deduce din rezultatele publice pe internet https://www.tournamentsoftware.com/tournament/5e54832d-22bc-4742-b7ae-123c6ebb3cb0 insa este locul pentru a il lauda pe jucatorul antrenor Calin Tudor Turcu – badmintonistul de 19 ani care lucreaza cu acest grup si care a fost cel mai fericit om care s-a intors de la DECORIO Badminton Open 2024. Calin a si castigat proba de simplu baieti Professional Level, dupa 4 meciuri tari in urma carora a plecat acasa cu primul sau premiu in bani din cariera sa de jucator. Calin a reusit acum, la seniorat, sa se impuna, in fata unor oponenti ca Mihnea Craciun sau Petre Comaneanu, in fata carora, in juniorat, nu prea a reusit sa miste si asta este un mesaj, pentru cine are ochi sa citeasca si minte sa inteleaga.
Suntem, de asemenea, mandri ca am reusit sa adunam un nucleu unit de parinti, care lucreaza impreuna spre binele general al copiilor. Nu este usor sa convingi parintii din societatea romaneasca sa fie “process oriented, instead of results oriented” insa ai nostri sunt ok pana in acest moment, cel putin. Este dureros sa vezi inca in salile de sport din Romania, parinti care nu isi pot tine cumpatul pe margine si care prin comportamentul complet necontrolat reusesc sa proiecteze o teribila presiune atat pe copiii lor cat si pe partenerii de joc sau de antrenament. Sunt si eu parinte si am trecut prin aceasta faza, recunosc. Daca as avea o putere magica, as strange toti parintii de la un turneu, intr-un spatiu securizat, de unde sa nu poata iesi, le-as pune in fata sucuri, cafele, monitoare pe care sa isi vada copiii, mingiute si joculete antistress, ambalaje din bule de plastic pentru ca sa isi reprime eficient stresul, iar pe copii, i-as lasa singuri in sala, char si fara antrenori, daca vorbim de categorii mai joase de U15.
Dar… nu am vreo putere magica in realitate. Imi exersez doar puterea scrierii gandurilor si trailor, puterea gandirii critice, puterea lucrului cu argumente logice, si asta ma face sa merg mai departe, in spiritul mesajelor cu hastag optimist pe care nu le-am abandonat, de la inceputul clubului nostru, din 2015:
#wegrowtogether #prinpasiunespreperformanta #thebestisyettocome #oneteamonedirection #communitywellfare #badmintonpeople
Daca ai citit si dincoace de hastag – uri, draga cititorule, iti multumesc pentru minutele pe care ni le-ai acordat din timpul tau si prin care ne-ai onorat cu atentia. Link-ul cu povestea in fotografii a turneului Decorio – 2024 este aici: https://drive.google.com/drive/u/0/folders/10oZwf9GsDNMwMt96dWvJNA5TPUHP74ov
Sa auzim de bine si … Love all / Play !!!
Cristian Turcu, 03.06.2024.