Pe lungul drumul spre casa, de la Varsovia la Bucuresti, inca la cald, astern pe foaie (a se citi tastatura :)) cateva ganduri despre ultima experienta cu copiii nostri juniori de performanta U17. De la Bucuresti la Varsovia este un drum intr-atat de lung cu masina incat iti poti lasa creierul in voie sa isi imagineze cele mai faine trairi, cele mai intense bucurii, bineinteles, nu-i asa in cele mai facile scenarii de joc. Oare cati dintre noi – antrenorii, dar mai ales parintii, nu ne-am abtinut in a ne construi tot felul de trairi extraordinare in mintile noastre, atunci cand, la volan fiind, se derulau plancartele cu distantele ramase pana la destinatia finala, pe autostrazile Europei? Iar copiii… pfff …. cate vise si cate dorinte izbucnesc pe afara din ei, cand urmaresc cu febrilitate pe tournament software ranking-urile si rezultatele comparative ale oponentilor?
Fara indoiala, ca parinte si apoi ca antrenor, traiesc mereu din febrilitatea pregatirilor si din crescendo-ul emotiilor atunci cand merg la turneu international cu copiii!
Oare cum functioneaza creierul nostru incat nu uita niciodata prima imagine receptata atunci cand intra intr-o sala de concurs international? Acestea sunt partile din calatorie care ne fac mereu sa le iubim, indiferent cat de lunga este destinatia!
In mod special, Open-ul Polonez U17 a fost gazduit de un complex sportiv “state of the art”, o capodopera de design si de functionalitate, inaugurat in 2019. Complexul din suburbia Marki inglobeaza absolut tot ce trebuie unei dezvoltari armonioase pentru copiii dintr-o comunitate: scoala ultradotata, biblioteca, sala de sport polivalenta, bazin de inot, teren de fotbal cu nocturna si tribuna, pista de atletism cu dotari olimpice, terenuri de tenis. Greu de gasit ceva care sa nu lipseasca unei comunitati!
Dar pentru ca “viata este complexa si are multe aspecte”, avem mereu parte si de drumul inapoi spre tara. De cele mai multe ori plecam precipitati ca si cum cineva nevazut ne-ar trage inapoi rapid cu un fir invizibil spre locurile noastre de pamant. Si ne suim la volan, conducem spre orasele noastre ca niste zombie, nu mai avem energie sa ne facem inchipuiri si planuri decat pentru a doua zi la serviciu sau pentru cum ne organizam ca sa dormim doua nopti legate.
Viata copiilor romani care practica badminton de performanta este foarte complexa si are multe aspecte pe care din pacate, prea putin le pot controla chiar ei. Copiii nostri sunt buni, au baza jocului, isi doresc enorm insa este teribil sa ii consolezi mereu si sa le spui ca la urmatorul turneu va fi altfel. Va fi altfel, atunci cand vom reusi sa construim si noi in Romania un corp antrenoral in primul rand de elita sociala si apoi de elita universitara, cand badmintonul va capata astfel radacini sociale serioase. In Polonia, Cehia, Ungaria, badmintonul are radacini sociale incomparabile cu Romania, insa Dinu, Calin, Andrei si Luca au jucat de la egal la egal in multe momente cu oponentii lor, fiind admirabili.
Punctele castigate in clasamentul european oficial fac bine moralului fiecaruia. Copiii sunt energizati sa se antreneze mai bine si sa isi ridice nivelul de joc – raportat la mediul care conteaza, cel international.
Bravo copii!!! Fie ca pasiunea si indarjirea voastra sa dea un mesaj si altora sa va calce pe urme!
Cristian Turcu
Polonia, Oswiecim, 30.05.2021
One comment
Coman Andrei
May 30, 2021 at 7:30 am
❤