Atmosfera din mica noastra comunitate s-a incins iarasi in ultima saptamana din noiembrie 2020. De mai bine de un an si jumatate, dezbinarea, conflictul, dominarea si anihilarea (chiar si cu “mijloace tehnice”!) celui care are o alta opinie decat presedintele interimar ales au devenit pilonii unei paradigme completamente toxica.
Pe principiul broastei care fierbe incetul cu incetul, membrii comunitatii au inceput sa se obisnuiasca cu noua “normalitate”. Unii dintre noi, chiar am uitat pe bune ca pandemia a inceput abia in martie 2020, iar actualizarea unui site gen badminton.ro oare ce presupune in afara de management??? Tot unii dintre noi am uitat ca FRB nu a prezentat in nicio ocazie vreun raport de gestiune financiara, nici urma de bilant contabil pentru nu unul, ci doi ani la rand! Altii dintre noi am uitat cum mai arata o legitimatie de sportiv! Altii dintre noi (vreo 40!)ne-am descurcat pe cont propriu cu evitarea carantinarii de la sosirea din Serbia, cand FRB (condusa de cineva care se clameaza “pe podium in MAI) n-a miscat vreun deget pentru sprijinul “nebunilor” care au indraznit la plece la Novi Sad pentru un amarat de turneu. Oare pana unde si pe cine se va mai da vina, de exemplu, pentru disparitia legitimarilor sau pentru starea site-lui FRB?
Dar pana la urma, este normal totusi, spun altii. “La alte federatii e mai rau” sau “pana nu dispar astia batranii sau securistii” sau “pana nu se spune adevarul pana la capat” sau “pana nu se lasa orgoliile deoparte”… Sunt exprimari care au devenit pe cat de uzuale, pe atat de sterile. Sunt sterile atunci cand unii dintre noi – antrenori, parint, suntem intrebati de catre sportivii indiferent de varsta si club: “Dar noi cand mai avem o competitie?” sau “noi cu badmintonul asta, vom atinge apogeul la 13 ani sau la castigarea categoriei A de la amatori?’
Situatia se va schimba in bine. Este o certitudine! De la cvasi-majoritate intr-e sesiune de alegeri in care s-a pus doar problema cvorumului, actuala garnitura a reusit cu greu sa obtina un 16 la 16! Dupa un an si jumatate de “realizari”, dupa sesiuni electorale programate si apoi anulate in pripa, dupa un trafic de influenta galopant, ignorand cu o nonsalanta vecina cu grandomania toxica a unui dictator prevederile legale care nu lasa loc decat angajatilor structurilor sportive din subordinea MEN sa voteze, (oare cum ar fi luat o decizie intr-o situatie critica cu copii implicati???) rezultatul? Paritate si apoi retragerea in transee pentru ca este nu este sigura de rezultatul turului 2 impus de statut. Ce statut, ce cvorum, ce proiecte, fuga este rusinoasa dar este sanatoasa!!! Este ca si cum este 1 la 1 la seturi dar refuzi sa mai joci setul trei pentru ca ti-au plecat tusierii. Asta da, spirit olimpic!
Sunt totusi oameni printre noi care au memoria intacta, care au coloana vertebrala, care nu sunt controlabili. Pentru noi, de abia de acum incepe cu adevarat ascensiunea. Noi am strabatut acest purgatoriu al tradarilor si infamiilor si am iesit mult mai puternici. Timpul va arata si destul de repede pentru istoria arata mereu cu incapatanare ca tot ce se construieste pe minciuna se darama mereu brutal dar sigur.
Tot din istorie invatam ca mereu sunt anumite punti deschise intre doua tabere beligerante. Punti care sunt create si intretinute de cei care se elibereaza de sclavia minciunii si a manipularii. Optimistul incurabil din mine a vazut aceste punti si este sigur ca speranta are toate motivele sa existe si in curand vine din nou primavara!
Cristian Turcu
27.11.2020
Fotocredit: arhiva personala