BlogGanduri si trairiRomania U13 – 2020: zadarnicia unei noi generatii?

ianuarie 17, 20200
https://badmintonarmada.ro/wp-content/uploads/2020/01/DSC_0513-1280x853.jpg

Si a inceput si anul competitional 2020 pentru mica dar inimoasa noastra comunitate, odata cu turneul international Nation to Nation U13 – Pecs, Ungaria. Din 2014 incoace tinerii badmintonisti romani U13 se urca cu noaptea-n cap in masinile parintilor lor, indiferent de starea drumului, de cate grade sunt in minus sau de cata ceata este pe drum, pentru ca au sperante si vise si, pentru ca vor musai sa-si masoare fortele la fileu, cu echipe similare venite din scoli de badminton considerabil mai avansate.

Sala de badminton din Pecs a devenit cap compasul sperantelor si viselor juniorilor romani U13 si U15, locul unde parintii odata ajunsi inauntru realizeaza adevarata dimensiune comparativa intre nivelurile de infrastructura, antrenorat si resurse alocate sistemic de catre tarile din jurul nostru precum si de catre tari precum Danemarca, Marea Britanie, Elvetia, Austria, Belgia, etc. Este sala in care cei care intra pentru prima data raman efectiv cu gura cascata atunci cand remarca toate detaliile acestui complex construit exclusiv pentru badminton inca din 2008.

Ce a adus nou editia din 2020 a turneului, pentru sportivii romani si sustinatorii lor? Ei bine, a fost simplu: castigarea turneului fara drept de apel, intr-un mod incredibil, de catre echipa Romaniei!!! Da, fara drept de apel, intrucat cei 5 baieti + 5 fete U13 au constituit echipa cu cea mai mare omogenitate. Spre exemplu, cele cinci fete din echipa Romaniei sunt practic imposibil de departajat net, lucru vizibil de pe Luna in palmaresul direct. Dublul Ioana Popescu / Sorina Juganaru a fost imposibil de depasit de orice dublu concurent, insa acelasi lucru s-ar fi intamplat si in cazul oricaror altor variante de dublu, pur si simplu, fetele din Romania au fost o clasa peste orice alta echipa! Acelasi lucru si in cazul baietilor, cu exceptia dublului principal care nu a confirmat.

Pastrand proportiile, aceasta echipa a Romaniei ne-a adus aminte de nationala de fotbal din anii ’90: o echipa tehnica, puternica fizic si mental, si cu rezerve pe banca de cel putin aceeasi valoare ca titularii, o echipa care a produs rezultate si o data cu ele si antrenori care au ramas unici prin palmares. Trecand peste euforia momentului, peste privirile reci sau observatiile magulitoare ale antrenorilor straini de la Pecs, intrebarea care pare chiar ca a obsedat mare parte din cunoscatorii de acolo este: De unde si cum apar toti acesti copii exceptionali, in ultimii ani, in Romania? Chiar asa, de unde si cum au aparut??? Raspunsul este simplu: valul de cursuri de formare antrenori organizate in anii 2014, 2015, 2016 de catre FRB! O mare parte din acesti copii nascuti in anii 2008/2009 sunt rezultatul muncii antrenorilor nou aparuti, unii sub umbrele deja existente (Galati, Bacau) altii in comunitati complet noi (Brasov, Bucuresti, Popesti-Leordeni). Noii copii promovati de acest nou val de antrenori si cluburi au ajutat si la ridicarea nivelului de implicare si motivatie din cluburile departamentale deja existente.  Varfurile din competitia interna au dovedit astfel ca fac fata la nivel international U13!

Acum, urmeaza intrebarea si mai obsedanta, dar numai pentru noi, cei din badmintonul local: Ce se va intampla in viitor cu aceasta alta generatie exceptionala, unde vor fi acesti sportivi la categoriile viitoare U17/U19 ??? Pana la U13 si un pic de U15, prin sprijinul exclusiv al parintilor, copiii romani sunt competitivi, insa ce facem de la U17 in sus??? Pentru performanta la nivel de varsta inaintat, oare reusim sa admitem ca avem nevoie de o viziune adecvata, in mod real si nu doar demagogie? Viziunea insemnand exact capacitatea de a continua ceea ce s-a inceput in anii mentionati mai sus! Ok, am construit in Romania ceva cursuri de initiere in antrenorat, ceva cluburi cluburi noi, ceva parinti noi cu oportunitati… mai departe, trebuie sa admitem ca avem nevoie de: know-how tehnic, antrenori straini care au mai facut odata lucrul acesta, grupaje regionale de sportivi cu potential international, program de pregatire realizat in mod stiintific, conectarea la mediul international de concurs. Iar peste toate acestea un program etapizat clar de promovare in mass-media, in social media, in new media (influencer-i, vectori de imagine) a sportului cu fluturas cu scopul final de crestere a notorietatii badmintonului. Vorbind de notorietate, doar ca exemplu relevant, clipul transmis live de catre subsemnatul, cu festivitatea de premiere in care se canta imnul nostru national pe teritoriul maghiar a ajuns la >1400 vizualizari in 3 zile. Oare cate vizualizari ar fi facut daca ar fi fost preluat de macar una din platformele de stiri sportive din Romania? Cata lume ar fi aflat ca iata la badminton, Romania castiga chiar acasa in Ungaria si nu la fotbal sau la alte sporturi cu bugete uriase???

Tot la categoria pozitiv, nu pot sa nu trec in revista si faptul ca Romania a aratat, de la an la an ca o echipa sub toate aspectele, la aceasta competitie: vestimentatie sportivi, sustinere si echidistanta din partea parintilor, neingerinta in procesul decizional al antrenorului. Copiii romani au fost realmente uniti pe tot parcursul evenimentului, s-au sustinut neconditionat in timpul meciurilor si s-au jucat cu pofta impreuna intre jocuri.

Asadar, stam bine la U13. Am castigat 2 ani la rand aceasta competitie. Am batut Danemarca de 3 ori din 4 in 3 ani. CUM PROCEDAM MAI DEPARTE? CE FACEM CONCRET CA SA IESIM DIN LIGA A PATRA VALORICA EUROPEANA? Ne vom bucura de imnul national si la U17 / U19 in viitor? Sunt intrebari deschise al caror raspuns va fi direct proportional cu gradul de competenta manageriala si viziune pentru dezvoltare al tuturor celor care au functii mai mult sau mai putin onorifice sau oficiale din fruntea fenomenului romanesc. Pana acum, celor cu statele cele mai vechi in bransa, le-am vazut meritele si rezultatele. Cu siguranta, unii dintre ei trebuie sa aiba decenta de a face nu unul ci doi pasi in spate, pentru a lasa si pe altii mai tineri si cu idei noi in fata.

Succesul generatiei U13 2020 trebuie sa fie punctul de plecare pentru pasul urmator IN SUS in badmintonul romanesc si nu o borna nostalgica de unde au plecat pana acum doar vise care au avut sa se termine doar in cosmaruri.

Cristian Turcu, 17.01.2020

Surse foto: Corina Dan, Irina Grajdieru, arhiva personala.

 

 

 

Adaugă un mesaj

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© copyright badmintonarmada.ro. Toate drepturile rezervate!