BlogGanduri si trairiDin invataturile amatorilor (unii chiar si parinti) catre juniorii badmintonisti legitimati.

octombrie 29, 20191
https://badmintonarmada.ro/wp-content/uploads/2019/10/DSC_0068-1280x853.jpg

Scrisoare nescrisa dar care sta deschisa in mintea noastra de fosti jucatori, amatori, corporatisti, parinti, chibiti:

Dragi cititori putini, dar din ce in ce mai multi!

Mai copii, noi v-am spus de atatea ori ca nu veti face nimic cu pasiunea asta a voastra, insa voi … nu si nu, ati continuat sa va incapatanati si sa ne demonstrati ca nu si nu, ca va place badmintonul si ca veti reusi sa faceti ceva in viata cu el. Credeati ca o sa fiti in stare sa traiti din el, ca o sa va faceti chiar o viata din el, asa cum va laudau parintii vostri pe Facebook?

Si noi mai fraieri, am continuat sa va facem toate hatarurile, sa va ducem de atatea ori pe saptamana la sesiunile tinute de tot felul de indivizi orgoliosi si intepati numiti antrenori si pe care chiar nu am reusit niciodata sa ii intelegem. Nu am inteles cum au reusit oamenii aia sa se faca antrenori si nu de fotbal ci de … badminton, frate!!! Cum naiba sa iti lasi tu casa paragina, sa te certi cu nevasta, sa devii paria familiei si sa te duci ca nebunu’ cu regularitate la sala, unde hop-top si noi cu copiii frematand!!!

Pai la ora aia, duminica dupa-amiaza, toti oamenii din lumea asta sunt la gratar si la sprit, frate!!!

De ce a trebuit sa va ducem la atatea turnee, prin tot felul de orase si orasele, prin tot felul de sali de sport, unele fara incalzire sau chiar si fara usa la WC!!! Voi chiar ati crezut ca dupa ce va trec toate bataturile din talpi si se duc in oase, si dupa ce va veti fi incheiat cel mai tare meci al turneului, cineva din destinele acestui sport va da doi bani pe staruinta voastra!? Ne zambeati si ne trimiteati sa ne uitam pe “tournament” cand va intrebam care este programul sau cu cine ati cazut! Le luati cate un set strainilor sau ii conduceati la pauza si ne faceati si pe noi, ca fraierii, mandri ca v-am adus pana acolo si ca jucati de la egal la egal cu ei!

De ce a trebuit sa va sustinem atunci cand va intrebau atatia colegi de clasa sau pana si rude: “Auzi, da’ bebintonu’ asta chiar e sport in toata regula!? Exista cumva si federatie la sportul asta!” Si noi va spuneam sa le aratati clipuri de pe Youtube, sa le aratati cat de tare se joaca, cat de rapide sunt reactiile jucatorilor, cat de multe alte calitati specifice altor sporturi se reunesc intr-un badmintonist de succes!

De atat de multe ori, ne-am invoit sau ne-am furisat de pe la joburile noastre ca sa venim dupa voi pe la concursurile pe care voi le asteptati de un an de zile, insa despre care nu stia nimeni nimic, decat ca “se vor tine cumva, ca n-au cum sa nu se tina”.  Am carat cu noi in masina pe toti nesuferitii, am dormit si in camera cu ei, numai sa va facem voua pe plac ca sa ducem la “cele mai anonime” concursuri, la care diversii oficiali vremelnici ai federatiei nu ratau nicio ocazie de a face o poza cu voi. Erati in stare sa muriti de ciuda pentru tricoul ala de campion, din bumbac ieftin si pe care noi il credeam o buna viitoare pijama dar voi nu si nu, il purtati peste tot cu voi ca era cu tricolorul si scris cu “campion national“! Ati avut mereu in bagaje la turneele internationale steagul Romaniei! Si ce, v-a recompensat vreun demnitar roman ajuns acolo prin votul nostru cu ceva?

Si daca ati ajuns campioni nationali de diverse categorii de juniori, ce? Si daca i-ati incurcat pe favoriti, ce? Pe bune acum, pe cine credeati ca fermecati in afara de noi? Noi stiam oricum ca veti ajunge pana la urma sa bagati frica in noi amatorii, ca de-aia am si vrut sa n-avem de a face cu voi prin concursurile noastre, ca erati prea disperati sa bateti tot iar noi chiar avem nevoie de altceva si nu de presiunea voastra, dar voi nu … “Batman! Batman!”

Daca tot ati hotarat ca va nu mai place sportul asta, de ce ne-ati mai pus sa cheltuim atat pe rachete de smash, de drop, cordaje simple, cordaje striate, tricouri verzi, roz, albastre, speciale de joc, speciale de sala iarna, pe 3-4 perechi de adidasi pe an, pe sosete anti-bataturi, pe grip-uri si overgrip-uri roz sau pe tot felul de mansete antitranspiratie. Chiar asa, daca vreti sa transpirati copii, de ce la badminton? Ca doar n-ati primit decat la turnee private premii materiale in rest doar aceleasi trofee cumparate probabil la kilogram, iar la unele turnee nici macar o amarata de diploma sau o medalie de 1,59 ron bucata! Doar pentru ca i-ati vazut pe idolii vostri din Danemarca, Spania, Anglia sau Asia si v-ati gandit pentru o clipita ca ati putea sa fiti si voi ca ei, sau ati citit pe internet ca jucatorii straini au facut sute de mii de euro sau chiar milioane la finalul carierelor???

Ei, aflati dragilor ca puteati sa alegeti sa mergeti si la fotbal sau handbal, unde puteam si noi sa ne permitem un guilty pleasure – de a sparge seminte pe margine cu altii ca noi, sau sa impartim o bere la pet, ca oricum la final va dadeam doua palme peste ceafa ca erati varza la antrenament si ca antrenorului ala puteam sa ii spunem oricand ca e un bou! Acolo puteam injura lejer federatia de pe margine si puteam sa fim in  asentimentul tuturor  ca “hotii aia de la federatie sunt oricum de vina, mana in mana cu liga dar si arbitrii!!!” – si nu ne mai faceam niciodata probleme ca sa “avem grija ce vorbim sau cui dam like pe Facebook ca s-ar putea sa deranjeze “la federatie si chiar la minister”!!!

Asa… v-ati tinut de badminton… chiar si dupa ce toti fostii jucatori deveniti acum amatori  de liga A, va priveau admirativ cum va miscati la 13 ani si va spuneau “sa va tineti de treaba ca altfel … ajungeti ca ei”. Mare prostie ati facut, da’ si noi am fost complici.

Complici … asta s-ar putea sa fie cuvantul cheie! Complici ca nu am luat atitudine, ca nu am glasuit impotriva nedreptatilor, impotriva aranjamentelor profitorilor, a impostorilor si penalilor, a lumpenilor, a celor care ne-au exploatat toate vanitatile noastre de parinti injectati cu orgoliu si cu preamarire si pe care i-am creditat nu doar cu bani ci chiar cu sufletele si visele voastre.

Acum ar putea sa fie prea tarziu si chiar nu putem sa dam timpul inapoi. N-aveti decat sa ramaneti cu visele voastre, noi oricum suntem cu voi pentru ca stim sigur ca fara noi nu ati fi putut visa. Dar va rugam, va imploram, faceti ceva si nu renuntati, si nu deveniti si voi complici si nici discipoli ai celor care v-au taiat aripile de atatea si atatea ori!

Cristian Turcu, 29.10.2019

Photocredit: arhiva personala.

 

Un comentariu

  • Ionica Iordan

    octombrie 30, 2019 at 9:44 am

    As da un mesaj de apreciere a celor scrise, dar sigur nu se aude la federatie …!? 😂🤣😂🤣

    Reply

Adaugă un mesaj

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© copyright badmintonarmada.ro. Toate drepturile rezervate!